Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

a 3-a roata la carutaN-am vocatie de amanta si nici pentru adulter. Desi imi repet obsesiv- compulsiv ca pentru un pahar cu lapte nu trebuie musai sa cumpar vaca, traiesc cu nostalgia cazii cu rufe la inmuiat, a ligheanului cu sarmale la cuptor si-a mirosului de cozonac din ziua de Craciun.

A grijii “nu manca aia ca nu-i proaspata”, “ia-ti esarfa ca ninge, iar te racesti si tot pe mine cade fericirea sa-ti fac ceai si frectie la monturi”.

Dar, ca sa fiu om al timpului meu, am incercat-o si pe asta. 

 

In mare taina si cu spaima de-a nu-mi fi descoperita infamia, desi eu nu inselam pe nimeni.

El- superb. Evident, o ciripeau vrabiile pe garduri, maxim de nefericit in casnicie.

(Dupa mai multe discutii cu semene trecute prin postura de amante am concluzionat ca toti, dar absolut toti, sunt nefericiti in casnicie si loviti de depresie in moalele capului. Unul n-ar recunoaste ca da, ochii vad, inima cere, mai da-o dracu’ de constiinta. Iar noi, ca oile, dam repede frau simtului matern inabusit in chinuri, vrem sa credem si sa consolam, suntem sigure ca detinem reteta si antidotul vindecarii nefericirii amantului trist si ambetat).

Sa revin la infamie.

Ne-am tatonat, ne-am tachinat, ne-am privit cu nesat si subinteles si-am picat lungi si lati in bratele iubirii zdrobitoare si-a amantlacului perfect.

Care-a durat cat am fost arsi de dorinta si practicanti infocati de juraminte mincinoase fara numar… ca suntem suflete pereche iar eu femeia vietii lui anterioare, prezente si viitoare… ca viata fara mine e pustie si-o sa-si informeze nevasta ca iubirea noastra e prea pura s-o bagam sub pres… si multe, multe alte povesti nemuritoare din cele despre care papoteaza babele pe banca la portita.

Oleaca de melodrama nu strica nimanui, nu?

Din nefericire pe de-o parte si din fericire pe de alta parte, licuricii jucausi ai marii iubiri clandestine au inceput sa dea semne de plictiseala, oboseala si enervare si-am decis amandoi, dupa scene duios-isterice gen „de ce nu ma intelegi tu, iubito”, ca mai bine ne pastram o calda amintire in cuget si simtire si ne vedem fiecare de drumurile noastre toate.

Dupa ce-am iesit din poveste cu virtutea ciufulita si cu un gust amar spre acru (bila, bat-o vina…) am ajuns la o concluzie destul de ambigua.

Cand s-a stins amorul între soti poate sa ramana iubire, chiar daca in amorul lor n-a fost iubire.

Cand s-a stins amorul intre amanti nu ramane iubire, chiar daca in amorul lor a fost iubire.

 

 

2 Responses to A 3-a roata la caruta

  • extraordinar, am trait cuvant cu cuvant tot ce ai postat , asa am concluzionat si eu, nu am stofa de amanta, nu mi place sa fiu a 3 roata la caruta si prefer dulcea mea singuratate , in cazul meu sfarsitul a fost amar, respectivul nu a vrut sa inteleaga nicio clipa ca nu faceam parte din telenovela aia, ca eram 2 personaje apartinand a doua telenovele complet diferite ,dar… am avut puterea sa ma rup si bine am facut, mi am dat de fapt seama ca era un element de o calitate inferioara , ma intreb oare ce sotie se complace intri viata alaturi de un asemenea om?!

    • Draga Miky, ce este sau ce-a fost intre el si sotie…numai ei stiu. Adevarul lui si adevarul ei nu este mereu egal cu adevarul lor.
      Ce ai trait tu cu el nu-i musai sa fie totuna cu ce-a trait sotia lui tot cu el. In fine…nuante si nuante.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)