Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Despre SinguratatePloua. Hotarat si mocaneste, nu da semne ca s-ar opri prea curand.

Ploua ca pentru spalare de pacate multe, stiute si nestiute.

Unii privim ploaia pe geam, altii se lupta cu apele care duc cu ele bruma muncii de-o viata.

 

 

 

 

Ma uit cum ploua si gandesc cine a murit azi, tare rau i-a parut dupa viata. Plange pana si Cerul.
Stiu asta de copil, din vremea cand singurele-mi preocupari serioase erau numarul 10 la «elasticul» si cum sa ascund un 2 rebel luat la fizica pentru lectii nefacute si schimbat biletele de amor cu colegul din banca 1.

Mi-a spus-o unchiul Gelu, mie si altor 5 nepoti, la inmormantarea unei matusi nonagenare, pe care mi-o amintesc foarte vag mirosind a carmol si tufanele presate in albumul cu poze sepia.
Ploua cu galeata, maxim de neplacut cand trebuie sa oficiezi ceremonii de gen. Noi, nepotii, eram in verva. Jucam « de-a v-ati-a » printre morminte si ne-a readus la ordine doar o palma bine simtita, primita de la unchiul Gelu.

Mare figura unchiul Gelu!
Inalt si desirat, scheletic, cu pantaloni mereu prea scurti, obisnuiam sa zicem ca raposatii care i-au lasat haine prin testament legalizat la notar erau oleaca mai indesati si scunzi.
Ochii albastri mereu incercanati, vesnic c-o tigara afumandu-i coltul gurii, toate defectele erau vizibile pana incepea sa vorbeasca.
Cu voce joasa si-o conversatie savuroasa, a fost unul dintre cei mai spirituali si spumosi oameni pe care i-am cunoscut.

Fericitul posesor al unei memorii de invidiat, avid de cunoastere, era de-a dreptul o biblioteca ambulanta.
Adoram povestile lui, interpretarea data si harului cu care explica aceeasi intamplare diferit de la auditor la auditor. Spunea ca transpune faptele pe masura intelectului fiecaruia.

Spre 60 de ani incepuse sa fie obsedat de viata de dincolo si s-a avantat in studii aprofundate, fiind rapid taxat drept tacanit si frivol.

In timp ce noi, restul familiei, eram obsedati de cozile pentru orice, de trezitul la ora 4 pentru lasat la rand sacosa cu sticle de lapte, de frigul din casa si sandwich-urile cu cartofi prajiti, «uncle» Gelu batea campii cu gratie despre lumina vesnica, despre intalnirile cu persoane demult plecate, explicand cu patos ca trebuie sa ne purtam frumos unii cu altii pentru ca tot impreuna vom fi si dincolo de moarte, si in vietile viitoare.
I-am zis ca-i total incorect sa nu scap de profa’ de fizica nici in lumea de apoi si in concluzie sa-si ia studiile si sa faca bors din ele.
Macar folosesc la ceva.

Oricum, de la primele silabe care anuntau panseuri mistice, toti capatam expresia individului grabit care pierde trenul: «Asta n-are ce face dom’le, bate campii cu stegulete galbene! Ferice de el ca-i arde de asemenea fleacuri pe timpurile astea!»

A murit si «Uncle» Gelu, fara sa ne fie clar unde se duce, ce-o sa faca si cu cine.

Adanc in suflet mi-a ramas gestul lui de dinaintea mortii, pe care-a prevazut-o in cele mai mici detalii.
Cu 1 saptamana inainte, si-a adunat toate scrisorile, fotografiile, cartile pe care le-a iubit cu pasiune- si nu erau deloc putine- discurile cu Enescu, ceasul vechi cu lant, toate amintirile dintr-o viata de om, si le-a dat foc.
A pastrat doar buletinul si certificatul de nastere, acte fara insemnatate dar utile pentru noi, cei ramasi.
Cenusa a adunat-o cu grija si-a aruncat-o intr-o noapte, in mare.
A dorit sa nu-i supravietuiasca nimic din ceea ce i-a fost drag.
A murit la 2 zile dupa, intr-o zi geroasa de februarie dar binecuvantata cu un soare orbitor.

Cu trecerea anilor si-a vietii, sufletul nostru capata mutatii ciudate. Ne gandim mult la ce-am facut, ce-am gresit, cum ar fi fost viata noastra daca nu alegeam ce-am ales, daca ascultam de instincte, daca in loc de «la stanga» am fi luat-o brusc «la dreapta».
Ne intrebam de unde vin déjà-vu-urile de toate zilele si de toate noptile, si ce vor sa ne spuna.
Si daca iubind mai mult si judecand mai putin, am fi fost cu un pas mai aproape de nemurire.

Ajunsa azi la varsta intrebarilor fara raspuns, ma gandesc ca «uncle» Gelu ar fi putut sa-mi lumineze nedumeririle multe si marunte. Dar nu-i problema, o sa-l intalnesc intr-o viata viitoare.
Cand Eu o sa fiu El si-o sa-i trag un mare sut in amintirea palmei dupa ceafa primita intr-o zi ploioasa cu aroma de tufanele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)