Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Cu sufletul pe masa/Despre SinguratatePrin nu’s ce click-uri date la grămadă şi fără discernământ, m-am trezit membră într-un grup de terapie online.

Care grup funcţionează conform schemei: omul îşi scrie off-ul care nu-i dă pace nici în somn şi imediat o herghelie de sfătuitori- în principiu cam aceeaşi- emit la unison:
“Problema dvs. este cât se poate de complexă. Ideal ar fi să consultaţi un psiholog”.

Rezoluţie trasă la xerox indiferent de necaz: fie că sunt probleme de familie, sau sănătate, adolescentine sau cât se poate de serioase şi delicate, invariabil eşti trimis la psiholog. Însoţit de tematicele urări de bine.
O aşa abordare aruncă în derizoriu tagma psihologilor, şi aşa privită cu destulă reticenţă de români.
Prea puţină lume înţelege câtă răbdare, tact, risc, persuasiune, fineţe de ceasornicar, obiectivitate, delicateţe, studiu, este nevoie pentru a fi un adevărat profesionist.

Cu ani în urmă, scoasă din răbdări de multe probleme nerezolvate şi greşeli repetitive şi mirosind cu ultima brumă de obiectivitate că pentru parte din ele eram singura vinovată, am apelat la ajutor specializat.
Mi-am zis s-o încerc şi pe asta, mai rău de atât oricum n-are cum să-mi fie.
Am plecat în experienţa asta încercând să-mi salvez relaţia dar am sfârşit într-un final salvându-mă pe mine.

Am învăţat că lucrurile nespuse şi nerezolvate, aparent uitate şi acoperite de-o crustă groasă de praf, mai devreme sau mai târziu îşi scot colţii şi te împroaşcă cu venin de nu te vezi.

Inveţi să le accepţi şi să mergi mai departe cu paşi mici, să schimbi, să te schimbi, să ieşi din zona de confort.
Cred că cea mai păguboasă dintre toate este zona de confort chiar dacă numele te duce cu gândul la ceva bun, în cel mai rău caz acceptabil. Schimbarea doare chiar şi când este în bine.

Spuneam că am încercat să-mi salvez relaţia. N-am reuşit pentru simplul fapt că nu mai era nimic de salvat.
Azi, privindu-mi trecutul cumva peste umăr, îmi pare rău pentru fiecare zi în care n-am înţeles că nu este nevoie să mănânci un sac de sare lângă un om ca să vezi cât îl duce capul.

Am avut norocul să mă recunosc cu ajutorul unei persoane deosebite, care mi-a făcut tot binele din lume.
Chiar şi azi, după ani buni, o pomenesc în rugăciunile mele şi-mi pare rău că nu-mi poate fi prietenă.
Transferi asupra psihologului o multitudine de sentimente, te dezvălui cum n-ai făcut-o faţă de nimeni şi la final rămâi cu părerea de rău că nu-ţi poate fi alături şi mai departe.
La un moment dat legătura se rupe pentru că este în firescul lucrurilor. Mergi mai departe.

Mens sana in corpore sano” a căpătat multiple valenţe depăşind sfera cunoaşterii.
Trebuie să avem grijă de sufletul nostru aşa cum ar trebui să avem grijă şi de trupul nostru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)