Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

43Din dorinţa de-a crede că treburile chiar pot funcţiona şi din teama de a nu rămâne singuri, ne iluzionăm că putem schimba mersul lucrurilor, că situaţia nu-i chiar atât de neagră pe cât pare, numai să vrei să vezi şi fărâma de gri.

Sunt rare cazurile în care într-o relaţie funcţionează principiul vaselor comunicante: bunele obiceiuri trec de la „el” la „ea” şi invers, se completează fiecare cu fiecare şi ajung la compromisul acceptat de amândoi.

Total greşit să crezi că poţi schimba firea omului; obţii doar o spoială adunătoare de frustrări care poate pica în cel mai neaşteptat moment sau în prima situaţie de criză.
Fierbinţeala de început nu durează, este normal să fie aşa. Nimic- fiinţe, lucruri, sentimente- nu este imuabil.
Relaţiile se schimbă, unele în bine, altele se erodează, unele se pot repara, altele nu.

Am cunoscut cuplul ideal în aparenţă: amândoi foc de frumoşi, „ea” mai instruită decât „el” dar „el” compensa cu succes printr-un spirit acid susţinut de cele mai bune replici, amândoi cu slujbe bune şi bănoase, posesori de vacanţe idilice şi o poză de copil.

Mereu bine dispuşi, plăcuţi din prima, buni dansatori, sufletul petrecerilor.
Abia după un timp am observat că în concedii plecau singuri deşi aveau un grup de amici mai mult decat generos, la petreceri nu dansau decât împreună, că „el” vorbea mai mult şi „ea” aproba mai repede, că „ea” avea mai mereu telefonul închis după ora 19:00 şi, când reuşeam într-un final să stăm de vorbă, conversaţia era seacă şi monosilabică: „da”, „bine”, „poate”.
Mă obseda mai ales acel „bine”, pe care-l spui când vrei sa închei o discuţie; am numărat la un moment dat că în 3 minute mi-a spus „bine” de 5 ori.

Oricât de mult ai vrea să bagi gunoiul sub preş, până la urmă praful tot se strecoară afară din casă.
Am aflat din şoapte că „el” este foarte gelos pe evoluţia ei profesională, pe şcoala şi cursurile absolvite, pentru faptul că instruirea i-a acordat „ei” accesul într-o lume în care „el” intră doar pentru că este cu „ea”.
Deşi nimeni nu l-a impiedicat să înveţe, să se perfecţioneze, să studieze.

Şi uite cum, prin presiuni şi ameninţări dintre care unele n-au rămas doar la statut de simple vorbe, a determinat-o să nu mai accepte invitaţii la evenimente şi simpozioane, să iasă încet dar sigur din lumea care o consacrase şi implicit să renunţe la mult din profesia şi capacitatea ei.
„Ea” a rămas pentru poza de copil şi pentru convingerea că n-ar fi putut face faţă „gurii lumii”, deşi avea toate şansele de reuşită în a-şi lua viaţa de la capăt, şi continuă să zâmbească, să calce la dungă camaşi albe şi să gâdile tocăniţe gustoase la foc domol.

Ştie cineva care este termenul de prescriere a speranţei că oamenii şi faptele pot suferi mutaţii calitative?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)