Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Dependenta Despre SinguratateLa DEX zice aşa:  „dependent(ă), dependenţi: care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom.

De fiecare dată când auzim cuvântul „dependenţă” ne gândim la droguri, alcool, tutun, scăpând din vedere faptul că, într-o mai mică sau mai mare masură, orice lucru poate da dependenţă: muncă, control, sex, mâncare, mamă perfectă.

Greu asta cu dependenţa.

Pentru că dependenţa poate lua toate formele posibile şi dacă stai bine să te gândeşti nu cred să existe persoană absolut şi total independentă.

Din coşul de dependenţe posibile şi imposibile mi-am ales dependenţele dintre noi, împachetate frumos şi cu fundiţă sub numele „dependenţă emoţională„.
Deşi poate nu ne-am aştepta, dependenţa emoţională este mult mai răspândită decât se crede.
Mă limitez la două dintre ele.

* Dependenţa mamă de băiat- copil; din punctul meu de vedere şi a jumătate de planetă, mamele de baieţi sunt o specie dată dracului, femei care nu pot accepta că tăierea cordonului ombilical este absolut necesară atât la propriu cât şi la figurat, oricât ar fi  operaţiunea de dureroasă.
Cireaşa de pe tort sunt exact acele femei care au suferit maxim din cauza mamei soacre dar aleg să-şi crească odrasla masculină în exact acelaşi mod şi cu aceleaşi tare pe care le detestă la soţul oficial.
Am avut un coleg de facultate, produs al creşterii şi educaţiei mamei de gen: la 23 de ani nu ştia să deschidă o conservă, să fiarbă un ou, să facă un ceai.
Nu mai zic de altele. Asta n-ar fi avut nicio importănţă dacă ar fi fost fiul lui Rockfeller. În fapt, lipsa de îndemânare aparentă ascunde lacune mult mai grave.
L-am reîntâlnit după multă vreme: necăsătorit şi în nicio relaţie: nu găsise slugă pe măsura pretenţiilor lui şi mămichii. Dar nu înceta să spere.

Ce se poate face? Mamele de baieţi să realizeze că nu sunt specii perene şi că drumul spre iad e pavat cu bune intenţii. Incapacindu-şi băieţii nu fac decât să producă barbaţi care nu-şi pot asuma statutul de capi de familie, în exact accepţiunea noţiunii.

* La ceva distanţă vine dependenţa de cuplu. Teama de schimbare, groaza de “gura lumii”, convenienţele, interesele, comoditatea. Sunt adepţii înţelepciunii populare “rău cu rău, dar mai rău fără rău”.
În teorie toate cuplurile pornesc la drum plini de bune intenţii şi convinşi că vor fi împreună “la bine şi la rău”.
Pe parcurs constată că practica şi teoria nu se pupă.
Sau mai exact, teorie fără practică nu se poate iar luna de miere durează fix o lună.
Pe cei captivi într-o asemenea relație, îi invit la un exercițiu de imaginație: doi pensionari singuri, cu copii demult plecați pe drumul vieții, o bucătărie sărăcuță și uzată (sau ultradotată) în care bătrâna, ridată și cu colțurile gurii căzute, prepară un ceai, iar în celălalt capăt al casei stă într-o cameră un bătrân, cu vederea diluată de ani, cu o carte în mână pe care nu o mai citește de mult, și în liniștea din casă, se aude doar ceasul ticăind neiertător fiecare oră, fiecare minut, fiecare secundă, către…

Ce se poate face? Avem o singură viaţă care nu durează nici măcar un secol. Chiar dacă este al naibii de greu să ieşi din zona de confort, cred că pentru început este suficientă puţină hotărâre şi curaj. Apoi consecvenţă.
Pleci pe un drum, ţine-te pe el. La capătul lui vei găsi un soare răsărit şi pentru tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)