Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

despre singuratateDoua operatii in mai putin de o luna m-au cam scos de pe sina. Medici, asistente, infimiere, lume de care depinzi pana la un punct si de la un punct incolo, medicamente cu pumnul si-o stare de agitatie si durere continua.

M-a consoleaza gandul ca sunt momente cand, ca sa-ti fie mai bine, trebuie mai intai sa-ti fie mai rau.

De cand ma stiu am grija de mine si implicit de sanatatea mea. Imi fac analize periodic, nu las semnele bolilor sa ma copleseasca, sunt la usa medicului stomatolog dinainte de-a ma apuca vreo durere.
In masura in care depinde de mine este infinit mai simplu si mai putin costisitor sa previn decat sa tratez; din nefericire, sunt si situatii cand nu depinde. Corpul fizic ne poate fi cel mai mare tradator.
In plus, vreau sa stiu. Cat ar fi de drastic diagnosticul, cat de ar fi de teribile consecintele, vreau sa stiu ca sa pot actiona. Pasivitatea ma omoara.

Ma uit la oamenii care vin la consultatii sau sunt deja sub diverse tratamente si ma ia groaza.
Ajung la medic in ultimul moment, sunt supraponderali, tusesc ingrozitor dar tigara le fumega in coltul gurii, au stomacul praf pentru ca nu mai au dinti inca de la 20 de ani.
Am intrebat o femeie tanara, pana in 35 de ani, care nu mai putea merge din cauza picioarelor foarte umflate, pline de varice intortocheate, in plus si foarte grasa, de ce-a ales sa astepte atat de mult pana sa-si trateze problemele.
Din cauza copiilor. Are 2 baieti, n-are timp de investigatii si internari.
« Si ajunsa in stare de incapacitate, cand operatiile sunt mult mai complicate si implicit refacerea mult mai lunga, istovitoare si costisitoare, cu ce va ajutati copii? »
Nu mi-a raspuns. Doar dupa un timp a spus din nou « din cauza copiilor ».

Cand nu avem grija de noi nu avem grija nici de ceilalti. Cand alegem sa ignoram problemele de sanatate, le facem rau in egala masura copiilor, familiei, celor care ar trebui sa ne ingrijeasca dupa si in momentele de criza.

Din pacate nu murim cand vrem. Dupa o viata plina de excesuri, boli netratate la timp si sedentarism cronic, loveste un atac cerebral care ne lasa legume.
Si asa putem trai inca ani, spre chinul si disperarea celor fortati sa ne plimbe de la umbra la soare si de la soare la umbra. Suna crud dar realitatea este si mai cruda.

Sunt boli cu care nu te poti lupta, care secatuiesc vlaga si dorinta de viata. Sunt boli care te fac sa spui « Doamne, de ce m-ai mai facut, daca ma chinui asa ».
Sunt insa boli care dau semne, care pun stapanire pe tine pas cu pas. Care se pot trata fara daune majore.

Uneori ma gandesc ca multi oameni nu au nevoie de dusmani, se au pe ei. De parca n-ar fi suficienta viata plina de noxe, E-uri, stress si un sistem medical absolut defectuos si mizerabil.
Alegem sa devenim victime ori de cate ori fumam si bem peste masura, mancam prost si mai mult decat ne trebuie, renuntam inclusiv la mersul pe jos sau urcatul scarilor.
Nu trebuie sa fii nabab ca sa fii sanatos din contra, economiile la buget se vad imediat ce-am renuntat la tigari sau in loc de 2 merdenele alegem 2 mere.

Ma irita maxim scuzele gen « bunicul a trait 98 de ani, a baut palinca in loc de apa, a fumat ca un turc si-a mancat numai pita cu slana ».
In exact aceleasi conditii, 2 persoane nu reactioneaza la fel. De exact aceeasi boala, o persoana se poate vindeca si alta murii.
In plus, bunicul a fumat tutun adevarat nu aditivat cu toate toxinele, a mancat slana pregatita de el din porci nu hraniti cu chimicale, a baut palinca din pruni nestropiti si udati cu apa curata.
A facut miscare, gospodaria cu multe animale si loc de cultivat legume nu l-a lasat sa leneveasca la umbra.

O buna prietena, acum cetatean canadian dar cu suflet de ardeleanca pana la moarte, venita prima oara in Romania cu pruncul din dotare, a ramas paf cand, intrebandu-l cum i s-a parut tara mamii, a raspuns senin : « Romania este locul in care oamenii trec strada pe unde n-au voie si nu au dinti in gura ».
Radiografie cruda prin ochii unui copil care nu stie sa minta.

Este evidenta relatia cauza-efect si nu trebuie nici carte multa, nici scoli speciale, ca sa intelegem ca daca nu ne respectam pe noi, nu putem respecta si nici ceilalti nu ne vor respecta.
Nu intamplator se zice « sanatate, ca-i mai buna decat toate ! »
Cu conditia sa-ti si pese.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)