Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

marlanul importantMi s-a făcut dor de Peleș. Mi-am luat lumea-n cap și glonț la Sinaia, într-o zi în care Bucureștiul se topea mai ceva ca untul. M-am fericit maxim: răcoare și ceva grandios.

Până când m-am lovit de o specie periculoasă care-ți strică rapid cheful: mârlanul mioritic.  Nu-i pe cale de dispariție- din contră- apare unde nu te aștepți. Destul de greu reperat fiindcă e de toate vârstele. Să-i luăm pe rând:

Micromârlanul. Îmi sunt foarte dragi copii. Însă când odrasla (de mârlan, e clar, fiindcă ce se naște din pisică…cunoașteți) e agitat ca-ntr-o criză de ADHD și orăcăie ca lovit de streche, doar-doar să atragă atenția, înțolit stil gangsta de Berceni de către mârlanca de mă-sa  “tocmai ca să fie zmecher” de la 6 ani…în fine, închipuiți-vă nu unul ci mai multe asemenea mici reptile care se-nvârt frenetic în jurul vostru în timp ce încercați să vă bucurați ochii de frumusețea din împrejur și încercați să ascultați ghidul care încearcă și el săracul să-și facă datoria. Inutil să spun că prea fericiții posesori de micromârlani nu ziceau nici măcar un pssst. Ca răspuns, m-a lovit o mâncărime atroce în vârful adidasului, că aș fi luat micuții  pe bombeu de n-ar fi atins solul juma` de oră.

Mârlanul adult.  Înțolit gansta ca și fie-su, (Alex Velea fratziwere, ce știu io, ignorant năuc) lesne de confundat cu managerii de vânzări țigări de contrabandă din Obor, rânjește fasolele și incisivii cabalini peste tot, debitând prețiozități de genul “ia uite băăăăă, ăștia aveau bideu pe timpurile alea!” sau “avea ușă mică la dormitor ca să poată fugi amanta repede p-acolo” și alte asemenea. Păi da, mă animalule- știa Nea Nelu (Pensionelu`) ce știa- aveau bideu, dacă tu te-ai șters toată viața cu pănușe de porumb, nu înseamnă că toată lumea face la fel!

Mârlanul pensionar. Cu pantalonii ridicați până la piept, încălțat cu sandale romane și șosete ¾ (albe, să vadă lumea ca e curat!), stă cu mâinile-n șolduri mai ceva ca țațele la poartă și încearcă să se suprapună vocal peste vocea bietei ghidușe, care a răgușit încercând să civilizeze babuinii:  “pe timpul meu…” Pe timpul tău, pupincuristule, te duceai la fabrică și îi pârai la secretarul de partid pe vecini că ascultă Europa Libera și pe colegi că spun bancuri cu comunisti, tocmai ca să capeți și tu salariu de merit sau vreo primă, pentru că altfel, tot pe merit, n-ai fi căpătat nici măcar un stuchit între sprâncene! Așa că du-te tu mumie umblătoare și lasă-ne în durerea noastră.

În loc de final, le spun mârlanilor de toate tipurile: mai puneți mâna pe nește almanahe, mai studiați,  să putem trăi și noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)