Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Despre singuratateGandindu-ma la Paulina, de multe ori m-am intrebat care a fost rostul ei pe lume.

Nascuta intr-o familie saraca lipita pamantului, dintr-o mama abrutizata de munca si un tata violent, mare amator de alcool tare si femei ieftine, destinul ei a fost tras la xerox cu al mamei.

La 16 ani a fugit de acasa cu un barbat cu 10 ani mai mare, pana la 20 avea deja 3 copii.

Sotul o indoia in bataie pe principiul «bate-ti nevasta fara motiv, stie ea de ce».

In prezenta lui avea mereu o privire de animal haituit si gest reflex- mana dreapta usor ridicata din cot- ca pentru a se apara de-o eventuala lovitura venita din senin si pentru nimic.
Il scuza mereu cu un ultim dram de orgoliu cand in fapt trebuia sa-l otraveasca cu arsenic: «n-ar fi dumnealui atat de rau, l-au asprit viata grea si necazurile. E om de familie, nu-i place sa se vorbeasca».

Cand avea 45 de ani, Paulina s-a imbolnavit de-un cancer care-a topit-o pe picioare in cateva luni.
Pana in ultima clipa a spalat rufe cu mana- «dumnealui nu suporta decat camasi scrobite si calcate la dunga» si-a tinut ciorba calda de aragaz.

Cred cu tarie ca fiecare dintre noi avem un destin si-un scop in viata.
Chiar daca Dumnezeu da dar nu baga in traista, suntem programati genetic pentru un anume drum.
Pe-al Paulinei nu l-am inteles. Ea, nici atat.
Intr-un moment din viata mi-a marturisit ca demult nu mai are dorinte. A avut, dar s-a ales praful de ele.
Si erau doar dorinte masurabile: un sot anost si bland, mai mult somn dimineata, o cafea aromata bauta pe malul marii.

Pentru ca n-am aplecare pentru intrebari fara raspuns vreau sa cred ca, daca Paulina nu se nastea, ar fi intrerupt un sir de oameni din care, la un moment dat, va aparea un om mare si sfant.
Sau, daca Paulina nu se nastea, un om cu genele ei n-ar fi influentat viata unui alt om mare si sfant.

Pe de alta parte, e simplu de gandit ca Paulina si-a meritat soarta, ca putea sa  faca sau sa dreaga, sa-si ia viata in maini, punct si de la capat.
Nimeni nu-i in papucii nimanui iar curajul este o notiune subiectiva si de multe ori abstracta.
Pentru unii, curaj inseamna sa ramai, pentru altii, sa pleci.

Intr-un final, conteaza un singur lucru: ca scopul vietii este o viata cu scop.
Viata luata intrinsec nu are nici un scop. Scopul i-l dam noi, imprimand un sens, o directie catre care cautam sa ne indreptam.
Viata Paulinei avea un scop la 16 ani, altul la 25 de ani, si cu siguranta altul la 45 de ani, cand a primit ultima palma data de destin.

In loc de final: stie cineva unde se duc vietile goale si aparent fara rost?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)