Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Despre SinguratateMerg uneori la un restaurant de cartier: muzică bună și în surdină, mâncare și băutură de calitate, prietenoase la preț. Îmi place să aleg o masă retrasă de unde să privesc fără să fiu privită, să-i „cercetez” pe cei din jur. De multe ori mă uit la oameni și mă întreb ce probleme au, ce gânduri îi frământă dar mai ales dacă sunt fericiți…

Întâlnesc aici un cuplu: trecuți de 40 de ani, distinși, maniere cu iz nobil și vizibil cu bani; este suficient să vezi  bijuteriile doamnei, puține, dar de mare clasă și de fiecare dată altele. Mănâncă, beau, într-o liniște totală: domnul își cercetează continuu telefonul, doamna își consultă unghiile, privește absentă in jur, se joacă cu parul superb și cam atât. Totul durează în jur de o oră, după care achită nota plus un bacșiș princiar și pleacă lăsând în urmă o aromă de Chanel 5.

Nu pot să nu gândesc de fiecare dată: chiar totul a fost epuizat și nu mai au nimic să-și spună?

Cum ajunge un cuplu în situația asta?

Amară senzație. Otrăvește încet și sigur, câte puțin în fiecare zi. Nu știu când și mai ales de ce se rupe acel „ceva”.

Singurătatea în doi apare dintr-un cumul de factori și greșeli care aparțin ambilor și fiecăruia în parte. Problemele în cuplu acumulate, nediscutate și rezolvate la timpul lor, evoluția diferită a partenerilor (de schimbare nu-i nimeni scutit), rutina, lipsa de timp pentru tine și celalalt, goana nebună după bani…. și mult orgoliu.

Pe cei captivi într-o asemenea relație, îi invit la un exercițiu de imaginație: doi pensionari singuri, cu copii demult plecați pe drumul vieții, o bucătărie sărăcuță și uzată (sau ultradotată) în care bătrâna, ridată și cu colțurile gurii căzute, prepară un ceai, iar în celălalt capăt al casei stă într-o cameră un bătrân, cu vederea diluată de ani, cu o carte în mână pe care nu o mai citește de mult, și în liniștea din casă, se aude doar ceasul ticăind neiertător fiecare oră, fiecare minut, fiecare secundă, către…

O relație este făcută din el și ea, eșecul se împarte între el și ea. Deși de multe ori am impresia acută că dintre cei ajunși în faza de singurătate în doi, femeia este cea mai afectată.

Depinde de ambii parteneri dacă doresc să schimbe cu adevărat ceva în această stare. Este nevoie de efort, înțelegere, multă răbdare și foarte multă iubire. Sau nu. Și atunci este mai bine ca fiecare să meargă pe drumul lui.

5 Responses to Despre singurătatea dintre noi

  • Eu nu merg des la un restaurant,dar merg des cu metroul la o ora de varf si privesc oameni de toate nationalitatile care se duc la munca,iar ei nu o fac pentru bani pentru ca slujbele lor sunt platite prost.O fac pentru familile lor,o fac pentru cei pe care-i iubesc.
    Si poti vedea asta,poti s-o simti,poti sa observi asta in oboseala lor in resemnarea lor,si o poti simti in devotamentul lor,devotamentul pentru familiile lor.
    Iar cand ziua s-a sfarsit te intinzi in pat cu sute de chestiuni succesive care iti trec prin cap.

  • Ai dreptate. Căsătoria poate fi un mod de a fi singur în doi. Dar să știi că uneori, după clipe de agitație, chiar și tăcerea poate fi un mod de comunicare! Deși nu-i recomandată prea des 🙂

  • Ce e atat de rau sa taci? Uneori pur si simplu nu mai e nevoie de cuvinte, fiindca te intelegi dintr-o privire sau dintr-o atitudine… mai rar de la prima vedere, dar destul de des la cuplurile cu vechime. Am cunoscut astfel de cupluri (de exemplu, bunicii mei) si am cunoscut si senzatia, pe propria piele… odata. Dimpotriva, de prea multe ori, un cuplu care vorbeste vrute si nevrute si de toate si nimic, nu comunica. Parerea mea. 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)