Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

331Circulă furibund pe net un articol despre ce presupune relaţia de cuplu şi căsătoria în viziunea unui american proaspăt însurat cu iubita din liceu.
Care american, ca tot bărbatul, a avut serioase crampe stomacale când a realizat în ce se bagă.

Şi ca să se convingă că-i bine şi lumea nu se sfârşeşte după jurămintele parafate la preot, îşi întreabă tatăl ce şi cum cu treaba asta numită căsătorie.
Tatăl, respectiv socrul mare, îi explică şi-l linişteşte că nu-i nicio filozofie dacă îţi este clar că, citez, „Nu te căsătoreşti ca să te faci pe tine fericit, te căsătoreşti ca să faci pe altcineva fericit. Mai mult decât atât, căsătoria ta nu este pentru tine însuţi, te căsătoreşti pentru o familie”.

Adevărate lecţii de viaţă gen „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, evident de altă factură, întrucât în vremurile acelea dacă spuneai cuiva de căsătorie din amor, râdea isteric 30 de minute după ceas.

“Aha!!!”- a zis ăsta mic dându-şi o palmă peste frunte, mai să cadă din picioare-“ m-am liniştit, acum ştiu!”
Şi a cugetat adânc, rece şi umed: “O căsnicie adevărată (şi iubirea adevărată) nu este niciodată despre tine. Este despre persoana pe care o iubeşti – despre ceea ce îşi doreşte, despre nevoile sale, despre speranţele sale, despre visurile sale. Egoismul doreşte să afle “Ce-mi iese mie din asta?”, în timp ce Dragostea întreabă “Ce pot să ofer aici?”

Foarte corect punctul lui de vedere, care a făcut să lăcrimeze mii şi mii de doamne şi domnişoare în căutarea iubirii perfecte fără nicio legătură cu 12 ore de muncă, spălat, călcat, gătit, sex, rutină, oboseală, singurătate în doi, lipsuri, discuţii, frustrări şi etc.
Foarte corect punctul lui de vedere dar cam fără legătură cu realitatea. Sau, ca să încerc oleacă de împăcare între capră şi varză, foarte corect în …. nu ştiu, nu sunt tare la statistică… 1% din cazuri???

Relaţia dintre un bărbat şi o femeie este de-o complexitate care nu se poate reduce strict la iubire adevărată, orice ar însemna asta. Oamenii care formează relaţiile sunt într-o continuă schimbare, şi, din păcate, nefericirile îşi scot colţii când unul se schimbă “hăis” şi altul “cea”.

Iar înţelepciunea vine odată cu experienţele acumulate, după cum bine se spune “Dă-mi, Doamne, anii de atunci şi mintea de acum”.
(Iniţial scrisesem că înţelepciunea vine cu vârsta, dar m-am răzgândit. Prietenii ştiu de ce…)

În loc de final: După un revelion udat din belşug cu whisky şi dansat furibund până la ruperea condurilor, o bună prietenă i-a spus soţului că şi-ar dori ca ei doi să-şi reînnoiască jurămintele în prima zi din noul an.
Soţul iubitor şi atent de altfel i-a spus sigur, vom reînnoi abonamentele la cablu, telefonie şi service-ul auto.

Mi-ar plăcea să cunosc părerile tânărului american după 10 de ani de căsnicie. Nu ştiu de ce am sentimentul că o să tacă mâlc.

2 Responses to Despre singurătatea indecisului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)