Despre singurătatea sexologului de serviciu (I)

Banii şi sexul învârt lumea. Nu ştiu care-i ordinea exactă: cu bani poţi să cumperi sex şi cu sex poţi să cumperi bani. Relaţie ciclică elementară cauză-efect.

Despre sex se dezbate, răzbate şi combate, netul dă pe afară: am căutat “sex” pe google.ro şi în acest moment sunt 666 milioane de rezultate, adică 666 de milioane de pagini concurează direct şi indirect pentru termenul sex.
Doar pe google.ro; căutaţi şi pe google.com ca să aveţi o palidă impresie a importanţei cantitative şi calitative a ce este şi ce-ar putea fi… sex.

Unii zic că ar fi cel mai căutat termen de pe net.

 

Introducerea reprezintă un scurt preambul pentru câteva articole despre sex şi relaţia de cuplu. N-am idee câte…văzând şi scriind.

Fiţi sinceri(e): de câte ori n-aţi papotat privind perplexe sau perplecşi la un cuplu şi aţi exclamat cu năduf: ”Ce-a văzut, frate, la el (ea)??? Că-i mai mult decât aventură de-o noapte!“

Sunt situaţii în care “el”, deosebit de bine poziţionat profesional, cu realizări remarcabile, inteligent şi superb, genul despre care merită să ai amintiri, se însoţeşte cu o “ea” ştearsă şi uneori vulgară, proastă ca gardul şi, odată agăţată de braţul lui, cu ifose de prinţesă scăpătată?

Şi reciproca perfect valabilă, când “ea” este cu n trepte peste “el”, care nu face nici măcar elementarul acord subiect-predicat?

Cred că una dintre componentele de bază ale genului de relaţie stă în potrivirea sexuală.

La un moment dat, întrebând în stânga şi-n dreapta despre cât de important este sexul într-o relaţie şi primind răspunsuri câtă frunză şi iarbă, unele simple şi la obiect, altele sofisticate şi aburitoare… m-a lovit revelaţia.

Cred că singurul răspuns valabil ţine de compatibilitatea temperamentală dintre parteneri.

Fie genul pasional, fie genul romantic. Amestecate, ori nu duc niciunde, ori, dacă lasă impresia că treburile merg, sunt “n” compromisuri şi la mijloc alte considerente.

Adică dacă “ea” este genul aerian şi suav care se plimbă prin parc, în mână cu o floare albă şi o carte de poezii, iar “el” preferă plimbarea zilnică prin aşternutul asudat şi mototolit, după un timp unul dintre ei va trebui să renunţe la plimbarea preferată.
O vreme va merge, dar minunile ţin doar 3 zile. Sau 3 luni. Sau 3 ani.
Însă nimeni nu poate ţine la infinit o mască peste adevărata-i fire.
“Ea” o să citească la bibliotecă în timp ce “el” va face jogging mai pe ici, mai pe colo, prin părţile esenţiale.

Sau dacă “el” este genul academician, veşnic absorbit de tradiţiile papuaşe de la Vânju Mare, iar “ea” oftează în fiecare seară păzindu-i sforăitul preocupat, zgribulită în lenjeria decoltată şi fără piele de la atâta epilat inutil, la un moment dat o sa-l dea dracu pe intelectual şi-o să-şi ia câmpii spre zări mai virile.

Lungimea de undă este esenţială în toate genurile de relaţii: de la cele de cuplu şi familie, până la cele de afaceri şi profesionale.

Nu merge unii “hăis” şi ceilalţi “cea”. Niciodată n-a mers, indiferent cât de inteligenţi am fi: animalul din noi îşi cere până la urmă drepturile.