Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Despre SinguratateSa presupunem ca un tip pe nume Laurentiu este atras de o femeie pe nume Petronela.
O invita la un film; ea accepta; se simt bine.

Cateva seri mai tarziu, o invita la cina si iar se simt bine impreuna. Continua sa se intalneasca in mod regulat si dupa o vreme nici unul din ei nu se mai vede cu altcineva.

Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii trece Petronelei prin minte si, fara sa se gandeasca prea bine, spune cu voce tare: „Iti dai seama ca azi se fac sase luni de cand ne vedem?” Liniste in masina.

Pentru Petronela este o tacere acuta. Se gandeste: “Doamne, ma gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate se simte constrans de relatia noastra; poate crede ca incerc sa-l imping in vreo obligatie pe care nu o doreste, sau de care nu este sigur.“
Iar Laurentiu gandeste: “Doamne !Sase luni!“

Gandurile Petronelei zboara: “Dar, hei, nici eu nu sunt sigura ca vreau acest fel de relatie. Cateodata as vrea sa am mai mult spatiu, sa am timp sa ma gandesc daca chiar vreau sa continuam relatia in acest sens, indreptandu-ne sigur spre… Adica, spre ce ne indreptam? Doar ne vom intalni si vom pastra acest nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie? Catre copii? Catre o viata impreuna? Sunt eu pregatita pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc aceasta persoana?“
Laurentiu gandeste: “Asta inseamna ca a fost… sa vedem… am inceput sa ne vedem in februarie si a fost chiar dupa ce mi-am luat masina, ceea ce inseamna… offff… demult trebuia sa fac schimbul de ulei!!!“

Petronela… in valuri: “S-a suparat. Vad asta pe fata lui. Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu, ca aveam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama sa nu fie respins.“
Laurentiu: “Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge deloc bine. Si de data asta sa nu mai dea vina pe vremea rece, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o groaza de bani!“

Petronela gandeste: “Este suparat. Nu il condamn. Si eu as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce simt. Pur si simplu nu sunt sigura!“
Laurentiu: “Probabil vor spune ca garantia este doar de 90 zile. Sunt precis ca exact asta vor spune!“

Petronela gandeste: “Poate sunt prea naiva, asteptand un cavaler pe cal alb, cand de fapt stau langa o persoana normala, o persoana care imi place, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera din cauza egocentrismului meu, a fanteziilor mele romantice de scolarita…“
Laurentiu gandeste: “Garantie? Vor garantie? O sa le dau naibii o garantie. O sa iau garantia lor si o sa le-o bag… “

„Laurentiu,” zice Petronela cu voce tare.
„Ce?” zice Laurentiu, tresarind.
„Te rog, nu te tortura asa,” zice ea, cu ochii in lacrimi. „Poate n-ar fi trebuit… Offf, Doamne, ma simt asa de…” (Se opreste plangand in hohote.)
„Ce?” zice Laurentiu.
„Sunt o proasta,” suspina Petronela. „Vreau sa spun, stiu ca nu exista cavaleri. Chiar stiu asta. Este o prostie. Nu exista nici un cavaler si nici un cal alb.”
„Nici un cal alb?” zice Laurentiu.
„Crezi ca sunt o proasta, nu?” zice Petronela.
„Nu!” zice Laurentiu, bucuros ca stie raspunsul corect.
„Doar ca… Doar ca eu… Eu am nevoie de timp” zice Petronela.

O pauza de 30 de secunde, timp in care Laurentiu, gandind cat de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar putea sa mearga.)

„Da,” zise el.
(Petronela, profund miscata, ii atinge mana.) „Oh, Laurentiu, chiar simti asa?” zise ea.
„Asa… cum?” zice Laurentiu.
„Asa despre mine,” zise Petronela.
„Da,” zice Laurentiu. „Da.”

(Petronela se intoarce spre el si se uita fix in ochii lui, facandu-l sa devina foarte nervos pentru ce ar putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un cal alb. In final ea vorbeste.)

„Iti multumesc, Laurentiu,” zice ea.
„Cu placere,” zice Laurentiu.

Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, cu sufletul zob si plange pana in zori, in timp ce Laurentiu deschide o punga de alune si televizorul si imediat este puternic absorbit de reluarea unui meci de tenis intre doi cehi despre care nu a auzit niciodata. O mica voce din adancul mintii ii spune ca s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce, asa ca mai bine sa nu-i dea importanta.

A doua zi Petronela isi va suna doua dintre cele mai bune prietene si vor vorbi despre aceasta situatie timp de sase ore in continuu.

In detaliu vor discuta iar si iar tot ce a zis ea si tot ce a zis el, analizand fiecare cuvant, expresie si gest pentru a gasi intelesurile ascunse, luand in considerare orice posibila semnificatie. Vor continua sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de saptamani, neajungand niciodata la o concluze definitiva, dar nici plictisindu-se vreodata de subiect.

In acest timp, Laurentiu, in timp ce joaca tenis cu un prieten comun de-al lui si al Petronelei, va face o pauza chiar inainte de a servi si va spune: „Nelule, Petronela a avut vreodata un cal alb?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)