Indiferent ca esti singur sau in cuplu, cresterea copilului/copiilor nu mai e treaba usoara.
Cu siguranta ai in jurul tau asa numitii „parinti ratati”, din varii motive, mai mult sau mai putin intemeiate sau de condamnat.
Stiu, nu exista retete pentru cresterea copilului, desi pare ca omenirea ar avea mare nevoie de ajutor pe segmentul asta.
Cunosc multi parinti depasiti de situatii si chiar ar fi bine daca pe langa preocuparea financiara si educativa, ar exista si latura emotionala, care cumva lipseste din puzzle.
Cateva exemple? Sa ne familiarizam cu subiectul, nu?
1. Copii n-au cerut sa se nasca (des intalnita idee ca daca tot ai decis si i-ai facut, fa ceva sa avantajeze pe toata lumea, gen WIN/WIN)
2. Nu e timp suficient pentru copii (atunci, ei de ce si-ar face timp sa te auda mai tarziu??)
3. Recompensa materiala pentru lipsa timpului petrecut cu copii (tableta si telefonul scump nu o sa ii ofere nicio traiectorie clara in viitor, din contra!)
4. Lipsa regulilor in cresterea copiilor( functionam careva in viata de zi cu zi, fara?)
5. Prea multe reguli restrictive in cresterea copiilor (no comment)
6. Protectia pe termen nelimitat a copiilor (copii care au ajuns adulti care nu se pot intretine, sustine, relationa, etc)
7. Cerinte exagerate in ceea ce priveste performantele scolare ale copiilor (daca parintii au fost mediocrii, de ce sa nu tragem de copii sa fie genii?)
8. Comoditatea parintilor (pe principiul: cafeaua, tigarea si telenoveaua e viata mea! Copilul? Sa se „descurca”!)
Si exemplele pot continua, evident particularizate sau generalizate.
Ceea ce reiese e grav spre letal, zic eu.
Parinti care se regasesc ratati in meseria asta care nu-i usoara deloc, si care ajung in mare suferinta odata cu trecerea timpului de multe ori pana la adolescenta copiilor lor.
Copii, la randul lor, ajung viitori adulti malformati psihic incapabili sa-si mai intemeieze familii sau sa mai pastreze legaturi cu proprii parinti.
Nu radeti si nu blamati, ca sa iti faci a doua casa la psiholog, nu e treaba!
Cum isi gasesc oamenii resurse sa echilibreze si sa armonizeze relatia parinte/copil?
Putem ajuta noi, spectatorii, cu ceva?
One Response to Generația părinților ratați