Află ce mai facem
Check Google Page Rank

412Scoasă din răbdări de prea multe adunate fără putinţă de rezolvare, într-o zi cu vreme mohorâtă şi suflet greu, m-am oprit în faţa uneia dintre cele mai cunoscute biserici din Bucureşti.
M-am bucurat că eram singură, nu sunt în stare să-mi pun ordine în gânduri când în jurul meu lumea se foieşte iar babele  pioase şuşotesc bârfe şi papotează intrigi.
Nu ştiu să mă rog, doar cer iertare pentru cele făcute cu gândul, fapta şi cuvântul, şi la final spun „dă-mi Doamne ce crezi tu, că poate eu nu ştiu ce-ţi cer”.
Mi se pare maximă neobrazare să intru în biserică pentru cereri întru rezolvarea problemelor şi dorinţelor.

Un pic uşurată şi cu ochii umflaţi, am scris un acatist şi-am mers să-l dau femei care picotea în spatele tejghelei cu lumânări.
Răspunsul m-a dat gata: „acatist pentru 40 de zile, costă 80 ron şi 10 lumânări”.
Întrucât instant am simţit pulsaţii în tâmple, mi-am deznodat limba şi am întrebat cât am putut de calm:
” Înţeleg că mă costă 2 roni pe zi să mă pun bine cu Şhefu prin ruga fierbinte înălţată de taica popa. Daţi chitanţă?”
Femeia s-a uitat la mine de parcă numa’ ce evadasem din ospiciu în curu’ gol şi a zis scurt:
„Cum să dăm chitanţă pentru rugăciune???!!!!”.
Mi-am retras uşor bucăţica de hârtie, am rupt-o bucăţele, m-am scuzat pentru deranj şi-am plutit către ieşire, înghesuind vreo 10 cruci pentru calmarea impulsurilor criminale.
Ulterior am mai trecut prin scena asta, uşor modificată:” 1 ron ziua de rugăciune, daţi cât puteţi”.

Ca să creştinezi un prunc într-o biserică ortodoxă din capitala patriei costă 1000 ron în centru şi 600 la periferie: fiecare parohie este liberă ca pasărea cerului să presteze ce tarife are chef.
Nu ştiu cât se cere pentru o înmormântare şi nici nu vreau să ştiu. Nu de alta, dar durerea poate lua forme de manifestare bizare şi contondente.

Biserica nu plăteşte impozite. În schimb cere pomeni pentru ridicarea de monsolee pictate cu feţele preafericiţilor vremii, unde să meargă plebea cu rugă fierbinte şi buzunar dotat corespunzător.
Altminteni nu-ţi poţi boteza copii, îngropa morţii sau cununa finii.

Câte cămine pentru bătrâni siguri şi neputincioşi, câte orfelinate pentru copii abandonaţi, cât ajutor celor bolnavi şi săraci lipiţi pământului… câte se pot face cu banii daţi pe clădirile gigant ridicate întru slava trufiei unor preoţi care şi-au rătăcit simţul comun şi care au uitat că menirea lor este smerenia, alinarea sufletului şi trupului celui ajuns în deznădejde.

Am o relaţie specială cu Divinitatea. Nici vorba proastă, nici fapta reprobabilă a „slujitorului Domnului” nu mă va îndepărta de credinţă.
Nu doresc să se înţeleagă că-i bag pe toţi în aceeaşi oală sau că generalizez.
Din păcate, aşa cum o mână de compatrioţi ne-au făcut de ruşine în lumea largă pe noi, toţi românii, tot aşa aceşti falşi păstori umbresc munca şi binefacerile multor preoţi.

Mai punem o cărămidă la temelia expresiei „să faci ce zice popa, nu ce face popa”.
O zic şi eu cu fiere, rugându-mă Domnului de iertăciune pentru că am vrut să-l rad în cap pe slujitorul Lui, să-l dau prin smoală şi pene şi să-i dau drumul pe Magheru să ceară bani pentru catedrala neamului, în veci de veci amin!

10 Responses to Iertare Tatălui Nostru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

(19) (19) (14) (14) (13) (10) (7) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)