Bistroul de arte Acuarela
Pe strada Polona la numarul 40 se gaseste Galeria Imbold lansata in decembrie 2012.
Daca nu sunteti tentati de expozitiile ei, ar trebui macar sa urcati la mansarda pentru o atmosfera neobisnuita.
La Acuarela se bea bere cu ghimbir, fara alcool, se asculta muzica buna si se impartasesc cele mai neobisnuite povestiri de vacanta. Parterul face loc unei adevarate colectii de arta contemporana si nu numai.
O curiozitate: daca berea cu ghimbir incepe sa isi faca efectul, simtiti-va liberi sa vizitati „Le WC”, probabil cel mai simpatic si amuzant loc de… meditatie din Bucuresti, unde chiuveta este o galeata cu toarta rosie si rafturile sunt pline de cele mai interesante obiecte. Bistroul este deschis in fiecare zi, intre orele 10-24.
Puteti ajunge aici cu autobuzul 135 sau pe jos, dupa ce ati coborat la statia de metrou Piata Romana.
Schitul Darvari
Referindu-se la Schitul Darvari, Nicolae Steinhardt spunea ca „nu poate sa nu atraga prin micimea, gratia si linistea lui tupilata„. Acest mic lacas de cult a fost construit in 1834 si poarta hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil.
La inceput, schitul a fost construit pentru familia Darvari si apropiatii ei insa curand a devenit un loc preferat de intreaga comunitate. Proprietarii pamantului pe care este ridicata constructia au dispus aducerea a 12 calugarite care sa cante la slujbe si sa se ocupe de intreaga organizare. In 1864, odata cu secularizarea averilor manastiresti, cele 12 calugarite s-au vazut nevoite sa plece la manastirile Ciorogarla si Pasarea.
Regimul comunist a transformat manastirea in biserica de mir.
In 1989, schitul este redeschis tuturor vizitatorilor, insa, din cauza fumului abundent folosit in perioada comunista, picturile s-au sters, asa ca lacasul a trebuit inchis si restaurat.
Lucrarile au durat pana in 1996, cand Parintele Sofian, staretul Manastirii Antim, a terminat de repictat peretii.
In 2002 au fost restaurate chiliile deteriorate.
Merita sa vizitati schitul Darvari pentru a admira arhitectura bisericeasca de rit vechi, picturile murale, pentru ca aveti nevoie de liniste si nu in ultimul rand, din curiozitate istorica.
Adresa este strada Schitul Darvari nr. 3 sector 2.
Castelul Tepes
Daca treceti vreodata prin parcul Carol si aveti destul timp la dispozitie pentru a descoperi un obiectiv turistic mai putin obisnuit, cu aspect medieval si neaparat construit din caramida rosie, nu trebuie sa ratati Turnul de Apa.
Turnul a fost construit de arhitectii Stefan Burcus si V. Stephanescu in 1906 cu ocazia implinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, prilej cu care autoritatile romane au dispus organizarea celebrei Expozitii Generale Romane.
Castelul s-a vrut a fi util, in el urmand sa fie adapostit un rezervor de apa, insa nu si-a indeplinit niciodata menirea si a ramas in istorie mai mult datorita faptului ca preia din arhitectura palatului lui Tepes de la Poienari, judetul Arges.
Din motive de siguranta accesul in castelului este permis doar de doua ori pe an: de Ziua Eroilor (Inaltarea Domnului) si de Ziua Armatei (25 octombrie).
Cu toate acestea, vizita va fi una memorabila: pe langa stilul arhitectonic inconfundabil, va veti delecta si cu o superba priveliste a parcului Carol si veti putea vizita, de asemenea, Mausoleul si Mormantul Soldatului Necunoscut.
Trenul Regal
Poate ati trecut pe langa padurea dintre Mogosoaia si Buftea si, intalnind semnul „Trecerea interzisa”, v-ati intrebat ce se gaseste dincolo de el: o zona detinuta de CFR unde este „andocat” Trenul Regal, bijuterie care functioneaza perfect si poate fi inchiriata pentru suma de 15 000 euro/ zi.
Cam mult pentru buzunarul nostru, dar sa arunci o privire nu costa nimic… daca poti.
Trenul a fost realizat la ordinul regelui Ferdinand si finalizat in 1928, insa in acelasi hangar se mai afla alte doua trenuri care i-au apartinut lui Ceausescu.
Cu primul, au calatorit personalitati precum Carol al II-lea, Regele Mihai, dar si Nicolae Ceausescu sau Gheorghe Gheorghiu-Dej. In 1984, Ceausescu a decis ca are nevoie de propriile trenuri asa ca a comandat doua: au motoare Rolls Royce, ating peste 160 km/h, iar doua dintre cele 17 vagoane sunt blindate.
In aceste trenuri gasim de toate pentru tori: de la sali de sedinta, restaurante, dormitoare si pana la sufragerii, zone de relaxare si vagonul secret, la care nu are nimeni acces.
Ar mai fi de mentionat ca aceste doua trenuri comuniste au cate un aruncator de grenade cam in fiecare coltisor.
Totul este tapetat, mobilierul e lucrat manual, din lemn alb, cuverturile sunt din matase fina, iar peste tot sunt sertare secrete in care se spune ca erau tinute arme.
Cu toate acestea, nu toata lumea poate sa viziteze, asa ca informeaza-te din timp cum ai putea sa obtii aprobare. De asemenea, va trebui sa mergi cu masina ta sau sa rogi un prieten, pentru ca nu prea ai mijloace de transport care sa te duca la destinatie. In cazul in care mergi acolo si faci cateva poze senzationale, trimite-ni-le si noua!
Cimitirul Bellu
Cimitirul primeste aprobare de constructie pe locul gradinii baronului Barbu Bellu, iar lucrarile demareaza in 1852 sub indrumarea arhitectului Alexandru Orescu. Pictorul Lecca este cel care finiseaza capela si obiectele de cult din ea. Din 1860, cimitirul Bellu trece sub administratia primariei si a consiliului capitalei.
Este probabil cel mai cunoscut edificiu de acest gen din Bucuresti, poate si datorita faptului ca aici, pe Aleea Artistilor, sunt ingropati unii dintre cei mai importanti oameni de cultura din Romania: George Bacovia, Nichita Stanescu, Ion Barbu, I. L. Caragiale, Toma Caragiu, Tudor Musatescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Pruteanu, Marin Preda, Florian Pittis si multi altii.
Ceea ce face din acest cimitir un loc mai mult decat interesant este si povestea tesuta in jurul unor morminte si monumente.
Exista o frumoasa statuie cu ochi de smarald realizata de Rafaelo Romanelli, care o reprezinta pe Katalina Boschott, o femeie care ramane invaluita in mister.
Doar o enigmatica inscriptie ce poate fi citita pe mormântul ei: ‘Cet animal de médecin m’a tuée! Herkulesbad-Mehadia 11-12 Août 1906’. (Acel nenorocit de doctor m-a ucis!) ii spune povestea. Moartea ei nu a fost explicata iar rezolvarea misterului duce intotdeauna spre sotia geloasa a amantului Katalinei.
Mormantul sotilor Poroineanu, care s-au iubit atat de mult, este, de asemenea, marcat de o statuie semnata de talentul lui Romanelli, care le spune povestea emotionanta: cei doi au descoperit ca erau frati si s-au sinucis.
Arta funerara a lui Karl Storck este si ea un punct de interes, excelend cu capela gotica Alexandru Costescu.
Mai multe informatii pe site-ul http://www.bellu.ro/ care este cat se poate de bine pus la punct, oferind o harta detaliata a mormintelor.
Fortul 13 Jilava
Constructia Fortului 13 Jilava a inceput in 1884 dupa planurile arhitectului militar Henri Alexis Brialmont, urmand sa fie o aditie la sistemulde penitenciare. La vremea respectiva existau 18 asemenea constructii iar intretinerea lor depasea de trei ori bugetul alocat intregului corp militar.
Stilul arhitectural renascentist a atras aprecierea criticilor de arta din toata lumea, inscriind astfel cladirea pe lista celor mai interesante destinatii din Romania.
Chiar daca acest fort se afla in comuna Jilava (deci in afara Bucurestiului), merita vizitat: daca nu pentru structura arhitecturala, macar pentru lectia de istorie pe care o ofera.
Inca de pe vremea regelui Carol I, acest loc a fost destinat detinutilor, insa doar pentru scop tranzitoriu, din cauza conditiilor de nesuportat. Cu toate acestea, regimul comunist a transformat fortul in penitenciar cu regim normal si a plasat aici foarte multi detinuti politici.
Mesaje precum „Daca vrei sa traiesti, baga paie sub haine” se pot citi si acum pe pereti. Printre detinutii care au executat aici pedepse se numara maresalul Ion Antonescu, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu-Dej si multi alti oponenti ai sistemului ce a guvernat Romania in perioada 1948- 1964. Fortul Jilava se afla in apropierea drumului Giurgiu – Bucuresti, la 10 km sud de capitala si 3 km nord-est de comuna Jilava.
3 Responses to Locuri din Bucureşti