Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Motive pentru care (nu) iubesc iarna/Despre SinguratateIubesc iarna şi nu prea.

Mă bucură prima ninsoare şi gerul muşcător, ador vâjâiala crivăţului din spatele ferestrelor îngheţate când în casă pluteşte aroma portocalelor şi scorţişoarei din vinul fiert iar eu sunt îmbrăcată în halat pufos asortat cu botoşi călduroşi.
Îmi place să pregătesc sarmale cu dichis în timp ce primesc colindători cu nas îngheţat, îmi place mirosul de viaţă al coroniţelor de brad şi cadourile împachetate în hârtie foşnitoare.

Mă lupt din greu cu troienele de pe maşina parcată în loc chinuit, jumătate de iarnă mi-o petrec în trafic, cealaltă jumătate căutând loc de parcare printre mormane de zăpadă neagră.
Sunt mereu cu picioarele îngheţate bocnă şi nas curgând. Consum pe sezon cam la o tonă de şerveţele.
Oamenii sunt parcă mai stresaţi ca deobicei deşi normal ar fi să nu. Poate spune cineva ce mai e normal şi ce nu?

Iarna vine cu final şi început de an: bilanţ şi dorinţe, unele noi, altele aceleaşi de ani de zile, neîmplinite, speranţa moare ultima.
Pe de-o parte se zice să ai mare grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se îndeplinească, pe de alta parte trebuie să-ţi pui dorinţe măsurabile. Degeaba am ştacheta la 3 metri dacă eu posed 1 metru jumate cu detentă.

Iarna vine odată cu Crăciunul, mare sărbătoare asociată cu familia şi copii. Pentru oameni singuri– perioada cea mai grea din an.
Conectat cu Revelionul, Crăciunul aduce şi ceva mai mult timp liber, mintea-ţi zboară, analizezi mai mult, scoţi la suprafaţă dureri vechi pe care tot speri să le ardă focul purificator.
Cel mai mult seacă indiferenţa şi lipsa celor pe care Dumnezeu ţi i-a dat, nu i-ai ales singur.
Fiecare dintre noi avem o anume imagine despre părinţi, fraţi şi surori, şi, din păcate, unii purtăm istorii pline de frustrări şi nemulţumiri.

Dar de Crăciun ne simţim mai buni. Nu ştiu dacă chiar devenim, cred că oamenii se schimbă peste noapte doar când trec prin mari şi dureroase încercări.

Să profităm de naşterea Domnului pentru a ierta şi a cere iertare. Crăciunul este ca o terapie. Intuitiv acorzi şi ţi se acordă mai multă atenţie.
Să fim noi primii care zâmbim, primii care scriem o scrisoare cu gânduri bune, primii care telefonăm de aducere aminte, primii care ne rugăm pentru sănătatea celor care ne-au uitat sau pe care încercăm să-i uităm.

Şi să aprindem o lumânare întru liniştea sufletelor care nu mai sunt lânga noi. În moarte, ca şi în viaţă, ai nevoie de multă lumină.

3 Responses to Motive pentru care (nu) iubesc iarna

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)