Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Despre SinguratateMeseria de parinte este cea mai grea din lume. Nu iesi la pensie, oricat de repede sau tarziu, lent sau brusc isi rupe puiul tau cordonul ombilical. Nu ai program de lucru, nu ai concediu platit sau neplatit, nu-ti dai demisia vreodata. Esti 24/24, 7/7, zi după zi si an dupa an.

Intr-o mare si buna masura, copilul tau este rodul semintei sadite, udate, a plantei urmarite atent si plivite de buruieni. Zi după zi si an dupa an. Responsabilitate fara grad de comparatie.

Relatiile sunt din ce in ce mai complicate si nesigure. Intr-un iures al timpului care trece prea repede, intr-o lipsa acuta de adaptare la valul de noutati si schimbari, sunt cupluri care se frang si copii debusolati care nu inteleg de ce unul dintre parinti trece de la norma intreaga (sau jumatate de norma??!!!) la statut de parinte de week-end.

Am intelegere pentru cuplurile care pleaca la drum cu iubire, concep copii din iubire si, daca iubirea apune, se despart si-si cresc copii civilizat si-n buna intelegere. Accept bunele intentii, fatalitatea si singuratatea asumata. 

Dar nu accept cand cu buna stiinta si din sentimentul trecerii fainii prin traista, se concept copii de frica singuratatii si-a sindromului canii cu apa la batranete.

Ca sa fii in echilibru cu tine si lumea ai nevoie de 2 ochi, 2 maini, 2 rinichi, 2 picioare…poti trai si cu un ochi, un rinichi, o mana….dar sa nu intrebe nimeni cum. Sunt oameni care reusesc si se adapteaza dar si oamenii care simt dureri acute in organul lipsa.

Intamplare- sau nu- sunt rezultatul inconstientei si-al focului de paie dintre o „ea”, proaspat absolventa de 10 clase, si-un „el”, tanar politehnist, nascuta in perioada de debut a interzicerii avortului de către regimul comunist.
Prefer sa cred ca am primit o sansa la viata; in alte conditii optiunea mamei ar fi fost cat se poate de clara.
Tinerii si-au urmat drumul, fiecare si-a dus viata cum a vrut si a putut, pasand de colo-colo rodul nedorit al impreunarii pasagere.

Sunt ani de atunci si inca sunt scantei in cenusa durerii inabusite, a neintelegerii faptelor asa cum au fost ele, stiut fiind ca n-am avut nicio putere de decizie asupra venirii mele pe lume.

La varsta maturitatii si a raspunsurilor venite din experienta unei vieti deloc usoare dar mereu ocrotite de un inger nevazut si nestiut, intreb retoric: daca as putea alege cand si cine sa-mi dea viata, ce alte dureri mi-ar fi fost harazite sa traiesc?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)