Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

pozitia copiluluiMea culpa și rușinică să-mi fie, mărturisesc că am văzut filmul “Poziția copilului” abia aseară pe HBO.

Nu aduc vorba asupra celor care au fost dezbătute pe larg: regie și prestații acoricești. Nu mă înțelegeți greșit, nu încerc să minimizez ceva, filmul își merită cu prisosință premiile. Un regal actoricesc și regizoral.

Mă voi opri asupra poveștii, o “fotografie” foarte reală și foarte precisă a unei familii din high-class-ul actual.

Cu o mamă supraprotectivă motivată de cele mai bune intenții, care încearcă să controleze și ordoneze toate aspectele vieții unicului fiu, până în pragul maladivului; vorbind la modul cel mai serios, certifică încă o dată că “drumul spre iad e pavat cu bune intenții” iar mamele de băieți sunt o specie dată dracului;

Cu un “copil” –de bani gata- care se zbate violent să scape de sub dominația maternă, dar nu are tăria de caracter și curajul să refuze “proptelele” oferite de situația materială a părinților.

Care “copil” își dorește independență dar la adăpostul casei pricopsite din banii părinților, cu o mașină cumpărată cu multe zerouri tot de ei…într-un cuvânt decadența și prototipul beidazelei de bani gata care umple paginile tabloidelor de azi.

Vedem, de asemenea, în câteva cadre excelent lucrate, corupția instituțiilor statului exact așa cum e. „Copilul”- în urma unei șicanări în trafic cu un alt șofer, posesor și el la rândul său de bolid german cu mulți cai putere- lovește mortal un copil de 14 ani, în timp ce încerca să-l depășească  pe respectivul, cu o viteză la care nici parașuta de pe space shuttle nu mai poate face nimic – 160 km/h.

Grăitor este modul în care polițiștii își desfășoară ancheta atât înainte cât și după intervenția mamei-cloșcă la înalți ministeriabili și în alte locuri sus-puse. Dacă înainte aceștia sunt incisivi, direcți și inflexibili (așa cum ar trebui să fie), după ce sună telefoanele devin brusc cățeluși ascultători și-i acesteia sugerează modalități de scăpare prin portițe legale, date despre mersul anchetei, lucruri la care, în mod normal, niciun muritor de rând n-are acces. Toate ne aduc un zâmbet amar pe buze, de cunoscători ai situației în care așa zise VIP-uri și persoane publice aflate la volan, lovesc și omoară oameni, scăpând fără a sta nici macăr 5 minute la închisoare.

Închei cu o mențiune asupra scenei în care mama (și la insistențele mamei, și fiul) vizitează părinții copilului ucis de acesta pentru a-și prezenta scuze și condoleanțe. Ei vin și cu bani, care reprezintă un mod de a participa -culpabil- la cheltuielile de înmormântare dar și o încercare de a le cumpăra tăcerea, prin intenția declarată de a-i convinge să-și retragă plângerea. Tocmai această…cum s-o numesc…. moralitate flexibilă – sau flexibilitate morală – este înfricoșătoare; pe de-o parte vedem regretul sincer și căința iar pe reversul medaliei, la fel de clar și fără echivoc, intenția de a se sustrage sabiei dreptății. Este imposibil să nu rămâi perplex și pe gânduri.

La final: un film care m-a surprins. Foarte mult. Și foarte plăcut. Încă mai avem speranțe.

One Response to Poziția copilului (partea I)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)