Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Despre Singuratate/Singuratatea lui Popa BelciugCu articolul trecut mi-am făcut norma de “huo” pe 2013. Pentru că nu mă învăţ minte că lumea e cum e şi când te dai cu capul de zid, zidul răspunde în sens invers cu forţă egală, zic să continui în spiritul bunului creştin sufocat de goana după arginţi a unor preoţi.

Bref, cu ocazia Bobotezei, credincioşii doritori de apă sfinţită fără recipient în dotare au putut să-şi cumpere cu 5 ron o sticlă de plastic goală branduită cu însemnele Bisericii.

Trecem de faptul că o sticlă cu apă plată costă 2 ron: o bei- oricum cică ai nevoie de 2 litri zilnic- te hidratezi şi rămâi cu sticla pe care o umpli cu aghiazmă. N-a avut Patriarhia în dotare câte sticle au dorit enoriaşii să cumpere şi nici câţi litri de aghiazmă ar fi avut nevoie, deci s-a dat cu porţia: câte 3 sticluţe de persoană, să ajungă pentru toată lumea care oricum s-a călcat în picioare la propriu.
„Dacă mai doriţi, mai staţi o dată la rând“, a îndemnat arhiepiscopul Tomisului.

Când un vânzător de orice vinde un produs fără bon de casă şi este prins, primeşte o amendă de-l ustură la inimă plus alte repercursiuni.
În cazul de faţă nu s-a dat nicio chitanţă. Poate pentru că Biserica Ortodoxă Română nu plăteşte impozite întrucât pomana nu se consideră venit; pomana îmbrăcată sub toate formele posibile: via bugetul de stat şi credincioşi.

Statul român a acordat în 2013 aproape 71 de milioane de euro pentru finanţarea bisericilor din România şi din străinătate, bani declaraţi pentru plata profesorilor de religie, a preoţilor din sistemul de sănătate, penitenciare, armată şi interne şi pentru personalul neclerical. Nu se spune nimic despre plata preoţilor oficiatori.

Suma declarată public este doar vârful icebergului.
Nu se specifică nimic despre donaţiile consistente făcute cu lejeritate de politicieni din impozitele contribuabililor, sume date pentru construcţii megalomane întru slava trufiei unor conducători ai Bisericii.

O mână spală pe alta: unii au nevoie de bani, alţii de voturi. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat.
Muritorii de rând nu vor şti niciodată cât se colectează din donaţii şi din birurile pentru înmormântări, cununii, botezuri.

Oricum, de când e lumea şi pământul, oamenii plătesc ca să-şi răscumpere păcatele mai mari sau mai mici.
Ai bani: unsul Domnului îţi dă iertarea de păcate. N-ai bani: vino când ai!

Cu mulţi ani în urmă, ruptă de-o durere fără răspuns, am stat ore în şir la rând pentru spovedanie.
Când într-un final mi-a venit rândul la urechea preotului, abia puteam vorbi din cauza lacrimilor şi al nodului din gât.
Ca răspuns la nenorocirea mea, preotul s-a dus în altar, a venit cu nu’ş ce carte sfântă, mi-a arătat pasajul în care se hulea păcatul meu şi-a decretat implacabil: “o să mori, păcătoaso!”.
M-am scuturat de toate şi-am zis cu toată stăpânirea de care am putut să dau dovadă: “ Părinte, ruşine să-ţi fie de sutana pe care-o porţi şi n-o cinsteşti. Norocul meu este credinţa în Dumnezeu pe care n-o să mi-o alunge niciun om din lumea asta, indiferent cât de câineşte s-ar purta cu mine”.
Şi dusă am fost. Între timp am aflat cât costa un acatist ca să-ţi fie iertate păcatele.

Niciodată să nu spui că mai rău de atât nu se poate. Din păcate se poate şi mai rău.
Ne-a mai rămas doar credinţa că Dumnezeu n-o să ne lase, o să ne apere şi-o să ne şteargă lacrimile amare.
Însă până la Dumnezeu ne mănâncă sfinţii cei neadormiţi.

NB: Popa Belciug este personaj de bază în romanul “Ion” de Rebreanu. Mare iubitor de putere şi arginţi, temut de toţi sătenii, uns cu toate alifiile dar paradoxal foarte influenţabil, afuriseşte şi împarte dreptatea după cum are chef.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare.

2 Responses to Singurătatea lui Popa Belciug

  • De curand s-a umblat cu Boboteaza si bunica nu intelegea de ce nu am dat la preot bani, nici macar la dascal. Unii se asteapta, iti arunca priviri, daca au suficient tupeu iti spun in fata cat trebuie sa le dai, dar amu’ conteaza cat esti tu de tare si cum te descurci in situatia data. Asa cum in viata fiecare e cu parerea sa, asa si preotii reactioneaza si ofera aghiazma sau impartasanie cu toate ca traieste omul fara sa fie casatorit si se mai iubeste in post. Unii trec cu vederea, altii ba, cu sau fara bani.

    • Miha, preotii ar trebui sa fie modele de viata curata, traita in smerenie si cumpatare. Dar se zice „sa faci ce zice popa, nu ce face popa”.
      Si s-a ajuns intr-un punct in care nu se mai poate. Dupa ce am postat articolul, m-am uitat mai bine la poza: se vrea un nou Vatican.
      Megalomania asta trebuie sa inceteze. Si numai de noi depinde.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)