Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Singuri printre singuriÎmi amintesc o zi anume. Începută la job la 8:00 şi terminată la 19:00, plină de şedinţe şi discuţii interminabile, puseuri de orgolii mai mult sau mai puţin profesionale, la limita raţionalului.

Am încheiat-o forţat la 19:00, trântind uşa de la birou şi jurându-mi (a n-a oară) să învăţ odată pentru totdeauna că nimeni nu-i de neînlocuit.

Cu lipsă totală de chef pentru lume şi viaţă, m-am urcat în maşină şi-am pornit spre casă; trecând pe la Romană, am gasit un loc de parcare şi-am oprit pur şi simplu, fără niciun plan.

Drumul m-a dus la Cărtureşti, unde am petrecut 2 ore minunate printre cărţi şi albume, citind şi răsfoind, uitând de stress, neînţelegeri, orgolii. Mi-am ales şi cumpărat carţi de 250 ron. Mai ales Ileana Vulpescu, pe care o simt că a scris fiecare rând pentru mine.

Ajunsă acasă am oprit la un restaurant care-mi este tare drag: am mâncat excepţional, am băut un vin de colecţie răsfoind cărţile cumpărate, acompaniată de zumzetul delicat al terasei şi muzicii lui Enya.

M-am adunat în casă spre ora 23:00, cu bateriile încărcate, fericită ca după vizita lui Moş Crăciun.

Am dormit buştean şi a 2-a zi am luat-o de la capăt. Dar nu mai conta: câteva ore m-am decuplat.

Când am zile proaste- şi în ultimul timp am destule- mă remontez cu un film bun, o piesă de teatru, o masă deosebită, un parfum sau o bluză vaporoasă. Îmi cumpăr flori sau merg la cosmetică.

Şi de fiecare dată nu pot să nu mă întreb: ce fac oamenii singuri fără un minim de confort financiar? Am o cunoştinţă: femeie, 35 de ani, cu 2 joburi, trudind până la greaţă fizică pentru plata ratei la o garsonieră; nu şi-a mai permis de ani vreo mică escapadă de plăcere. Nu-şi permite să aibă zile proaste şi dacă o întrebi ce-şi doreşte cel mai mult şi mai mult, răspunde simplu: “Să dorm. Atât”.

Şi atunci- mai mult ca oricând- mă simt atât de vinovată că permit vieţii să mă trăiască ea pe mine, în loc s-o trăiesc eu pe ea.

4 Responses to Singuri printre singuri

  • Toţi avem momente bune şi rele în viaţă. Fiecare persoană reacţionează în mod diferit. Unii reuşesc să treacă foarte uşor peste orice problemă cu zâmbetul pe buze, nu îşi pierd încrederea în ei, în ceilalţi, în ziua de mâine, rămân mereu optimişti. Şi de partea cealaltă sunt cei care la cel mai mic eşec, cedează, abandonează şi nu reuşesc să se adune şi să meargă mai departe. Nu mai găsesc lumina de la capătul tunelului.

    Este foarte important ca atunci când ai o problemă să nu devii pesimist, să încerci să vezi partea bună a situaţiei, să nu abandonezi şi să cauţi putere să te ridici şi să mergi mai departe. Chiar dacă uneori toate te copleşesc, chiar dacă ai senzaţia că toate doar ţie ţi se întâmplă, te înşeli. Toţi trecem prin diferite încercări în viaţă, mai grele sau mai uşoare, dar fiecare cu un rost.
    Nu toţi ştim cum să trecem peste o problemă. Şi atunci este important să învăţăm. De ce? Atât ca să ne putem ajuta pe noi înşine, cât şi pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru.
    Şi totuşi de unde să îţi iei putere să mergi mai departe? Încearcă să fii optimist şi să zâmbeşti. Trebuie să ai încredere în tine. Învaţă să iei lucrurile pe rând. Dacă ai rezistat până acum, cu siguranţă vei face faţă unei noi zile. Trebuie să ai încredere în ceea ce poţi să întreprinzi, în ceea ce eşti. Încearcă să ai în jurul tău oameni optimişti, prieteni pe care ştii că te poţi baza.

    Trebuie să speri. Trebuie să lupţi. Trebuie să mergi mai departe.

  • Şi de fiecare dată nu pot să nu mă întreb: ce fac oamenii singuri fără un minim de confort financiar? Am o cunoştinţă: femeie, 35 de ani, cu 2 joburi, trudind până la greaţă fizică pentru plata ratei la o garsonieră; nu şi-a mai permis de ani vreo mică escapadă de plăcere. Nu-şi permite să aibă zile proaste şi dacă o întrebi ce-şi doreşte cel mai mult şi mai mult, răspunde simplu: “Să dorm. Atât”.

    Şi atunci- mai mult ca oricând- mă simt atât de vinovată că permit vieţii să mă trăiască ea pe mine, în loc s-o trăiesc eu pe ea.

    Cumva ma cunosti p[e mine ? 🙂
    Dar nici asa nu trebuie sa te simti vinovata, ca nu ai de ce.

    Fiecare isi poarta o cruce. Si noi astia cu 2 job-uri mame singure asa cum sunt eu, ne bucuram si noi cam de aceleasi lucruri de care te buicuri tu, chiar daca eu ,,noi” ne permitem luxul sa ne incarcam bateriile cumparand bluze, parfumuri….la reducere odata la cateva luni, dar bucuria este mai mare.

    Si eu ma simt vinovata, dar am alt soi de vina si anume ca mi am permis sa ajung in starea asta

  • Eu sant divortata de 13 ani si nu-mi revin…stiu ca nu am pierdut un om bun,stiu ca oricum,as fi suferit si alaturi de el,si totusi,nu-mi pot accepta conditia de femeie singura,pentru ca sant incredibil de singura…M-am indepartat de lume,nu am nici o dorinta de socializare,refuz orice contact cu lumea…pur si simplu vietuiesc,nu inteleg nimic…

    • Elena, sunt atatea femei singure cat nici nu gandul nu gandesti. Nu este o rusine, nu-i un handicap.
      Sa stii ca pana la un punct alegem ce si mai ales cum traim.
      Solutii exista, avem nevoie doar de un pic de dorinta si vointa sa razbim. Nu spun vorbe mari si nu-ti dau pilde din carti ci din trairi si fapte care au inclus si-un divort, si lipsa familiei, si multe, multe altele. Daca vrei sa vorbim mai multe ma gasesti la office@despresinguratate.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)