Ma tot loveste in cap teoria conform careia nimic nu este intamplator.
Cred in ea pana la un punct: daca toate cate mi se intampla au un motiv ascuns si sunt o lectie de viata, o sa-mi crape creieri cautand mereu semnele si simbolurile ascunse.
Chiar nu vreau sa cred ca intamplarile din viata mea n-au nimic aiuristic. Chiar nu vreau sa cred ca n-am parte de chestii intamplate numai asa, d’ale dracului.