Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Despre Singuratate

Intr-o zi voi colinda tara in lung si lat de mana cu copilul meu nenascut.

Intr-o zi am sa raspund privirii mirate, strangand puternic mana mica si transpirata:

„Stii, copile, candva tara asta avea munti adevarati, nu doar pe astia din PET-uri si gunoaie. Munti din piatra, plini de paduri, pasari si animale.
Si aveam ape navalnice si cristaline in care inotau pesti ca argintul.
Tot candva aveam si o mare. Cu plaja intinsa si nisip auriu.”


Intr-o zi va trebui sa raspund intrebarii care-mi sta pe inima ca fierul incins: ” Dar unde-s toate astea, tata? ”

Si tot ce sper este ca, in glasul meu uscat, sa simta cat de rau imi pare pentru raul facut:

„…nu mai e nimic din toate acestea, copilul meu, fiindca nu mi-a pasat. Tatal tau este un om marunt pentru ca si-a vazut numai de interes si buzunarul propriu. Mi-a fost mai simplu sa ma fac ca nu vad, nu aud, nu inteleg. Ce nu stii nu-ti face rau. In tot timpul asta, caracatita ne-a sufocat. A facut numai ce-a vrut, cum si cand a vrut, ne-a pradat mai rau decat migratorii din vechime. Prin tacere, am fost complici cu totii. Noi n-am avut nevoie de dusmani, fiule, ca ne-am avut pe noi.

Am fost binecuvantati de Dumnezeu cu apa dulce si lemn, sare, carbune si glie roditoare. In timp ce alte natii s-au omorat pentru un petec de pamant sau un pumn de apa, noi trebuia doar sa muncim si sa traim in pace unii cu altii.
Sa multumim Cerului pentru darurile generoase, sa nu furam si sa nu mintim.
Dar noi am crezut ca ni se cuvine. Si pentru ca tot ce Domnul a dat si omul a luat, acum s-a ales praful de toate. Fa si tu ce poti.”

„Tata, pot doar să plec de-aici. Iar tu, ramai cu bine. Si cu tot ce-ai pastrat. Eu n-o sa-mi patez mainile in veci.”

2 Responses to Tara copilului meu

  • Romania este si tara mea! Aici m-am nascut, aici am copilarit si aici locuiesc. Nu sunt ipocrit, au fost momente in care am fost furios si dezamagit de diversele probleme intampinate de-a lungul vietii din cauza ”sistemului” romanesc. Desi nu am fost intotdeauna mandru de tara mea, nu m-am rusinat niciodata ca sunt roman. Iubesc traditile noastre, limba noastra si pe oameni care isi pastreaza inca spiritul de roman. Vreau sa cred ca romanii sunt oameni speciali, vreau sa cred ca tara noastra greu incercata va depasi intr-o zi toate aceste piedici si bariere existente in prezent.
    Si am convingerea ca romanii sunt oameni ocrotiti de Dumnezeu!

  • Eu nu sunt furios. Nu mai sunt, mai corect spus. Dezamagit…daca de 25 de ani o duc tot mai rau, nu vad de ce as fi vesel si voios. Da, parte din vina e si a mea, dupa cum am spus si in articol. Ar trebui sa ies in strada si sa le arat leprelor ca exist si ca ei sunt acolo datorita mie. Insa nu fac asta fiindca stiu ca-i doare undeva, fiindca de! nu-i an electoral. Iar eu unul si singur sunt ca un fir de nisip in mare. Sa fim onesti, avem conducatorii pa care ii meritam. Altfel, iti dau dreptate, cand lumea vede calusarii, sunt mandru ca sunt roman. Cand lumea vede Maiastra lui Brancusi sunt mandru ca sunt roman. Insa nu mai sunt deloc mandru cand strainii vad „bronzatii” mei conationali, care au le-au impuiat toate metropolele din Europa cu plozii ciorchine dupa ei si care-i „opereaza” la buzunare sau merg cu miloaga. Stii, suntem asa de greu incercati incat ni se pare normal sa o ducem greu. Si mai e ceva: Dumnezeu da, dar nu baga in traista. ROMANIE, CE AI FOST SI CE-AI AJUNS…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)