Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Warld War Z fara sare si piperPrimul lucru care-mi trece prin cap legat de acest film sună cam așa: ai toate ingredientele pentru o mâncare bună, le arunci în oală și în loc să-ți iasă ceva de să te lingi pe degete, te pomenești cu o tocană cu gust călâu și aromă de șosete purtate (non-stop) o săptămână.

Adică ai Brad Pitt, un scenariu alert, ceva thriller cu accente mici de horror (că se caută și e-n trend), acțiune, efecte speciale foarte bune; totuși, adunate și puse cap la cap, dau o producție mediocră. Să vedem de ce: 

Nea Brăduț are o prestație în care cea mai mare emoție pe care ți-o poate trezi e un maaaare și prelung căscat. Păi da, că avem pretenții. Omu` nostru simulează că ar juca un rol minimalist gen Kevin Costner în “Dansând cu lupii” și-i iese ceva gen Stallone-n Lacul Lebedelor, varianta mută.

Zombii care transmit turbarea prin mușcături. Simpatici, cu niște fețe tâmpe și clănțănind din dinți a pagubă, se activează frenetic la mirosul unui om neinfestat. Sau la zgomot. E clar, le place-n club. Clișee, clișee…

Regizorul Marc Foster. De la ”Finding Neverland” (bun, foarte bun, deci „greutățile” Deep și Kate Winslet au funcționat acolo) la „Quantum of Solace”– care iarăși mi-a plăcut, de fapt îmi place Bond-ul lui Craig, uman și atmosferic, care mai ia și câte o cafteală, mai o zgârietură, nu ca Brosnan, care sărea din avion fără parașută după ce dobora un satelit, cădea-ntr-un tanc, demola un oraș întreg dar hei! mereu cu freza impecabilă, papion la gât și zâmbet cuceritor de fante din Ferentari.

Neverosimil tare –  ei bine, aici regizorul întinde două ore o cocă care se rupe pe alocuri. Și mai are și cocoloașe de făină.

În loc de concluzie: nu orice rețetă de succes îți garantează și succesul.

Fără ingredientul secret numit pasiune, rezultatul final este fad ca o papură si plicticos ca o zi ploioasă în care nu sună nici măcar telefonul.

2 Responses to World War Z sau fără sare și piper

  • Ca privitor a nenumarate filme ce abordeaza subiectul monstruletilor muscaciosi infectati cu diferite chestii, trebuie sa spun ca asta e al doilea (primul e „I Am Legend”, cu Will Smith) pe care l-am gasit a avea o poveste si care are in centru oamenii si nu zombilicii si ketchup-ul imprastiat in toate directiile. Si mai trebuie sa spun ca initial m-am dus cu oarecare scepticism la el, stiind ca vizionasem cam tot ce a aparut pe subiect pina acum.

    • Și totuși nu debordează de fantezie, asta e părerea mea. Nici filmul în sine, nici prestația actorilor. Se putea mai bine, chiar mult mai bine. Încă o dată spun, păcat de efectele speciale, care sunt de nota zece.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)