Află ce mai facem
Cufarul cu Dichiseli
Check Google Page Rank

Ziua de dupa Ziua Nationala/Despre SinguratateA venit 1 Decembrie, a trecut 1 Decembrie. Suntem iar şi din nou în matcă, nimic nu s-a schimbat.
Doar o încăierare cu jandarmii, nişte accidente grave şi oleacă de beţie că doar o aşa sărbătoare importantă trebuie udată întru spor la veselie.

Ieri am avut paradă grandioasă. Lume multă, amestecată, mii de oameni au fost pe Kiseleff şi la Arcul de Triumf, s-au călcat în picioare, cu copii în braţe sau în cârcă, măcar să vadă avioanele dacă altceva n-a fost posibil.
Costurile paradei s-au ridicat la 1 milion de euro. Mai puţin nu cred, în România «guvernanţii» vorbesc de 1 milion de euro cum vorbesc eu de un milion de lei, d’ăia vechi.
Nu pun problema câte şcoli şi spitale s-ar fi renovat, în câte azile şi orfelinate s-ar fi putut oferi mai multă căldură şi puţin mai multă mâncare. Câţi medici ar fi fost mai bine plătiţi, câţi învăţători şi profesori ar fi fost motivaţi.
Mă întreb doar dacă fasolea şi sarmalele electorale au fost incluse în milionul ăsta sau sunt căprării diferite.

Pentru cine nu ştie, căprăriile diferite se numesc «bugete».
Bugetele sunt atunci când spitalele nu au bani pentru medicamente dar «aleşii» primesc fiecare câte 100 000 euro pentru un nou vehicul aşa zis de serviciu.

De Ziua Naţională cineva se întreba retoric pentru care fapte defilează trupele pe sub Arcul de Triumf. Pe sub Arcul de Triumf trec numai învingătorii întorşi din război. Ori noi… . No comment.

De Ziua Naţională avem la TV discuţii despre oameni celebri care au adus faimă şi onoare neamului.
În restul anului îi uităm, poporul nu vrea istorie şi cultură, vrea doar pâine şi circ.
Azi vom afla cum şi-a petrecut Ziua Naţională Bianca Drăguşanu şi accesoriul (ar putea fi soţul sau chiloţii cu tricolor), Guţă cu amantele şi, dacă bobii nu mă înşeală, Viorel Lis cu soţia personală.

A trecut Ziua Naţională şi am evitat să întreb pe careva dacă ştie ce s-a întâmplat pe 1 Decembrie, nici nu mai contează când. Aş merge cu paranoia până acolo încât aş întreba ambasadorii României din lume dacă au habar. Dar mai bine nu. Ce nu ştiu nu-mi face rău.

Contează ca ieri mi-a fost exemplificat un nume de român adevărat, Inna, care nu’ş când a cântat la nu’ş ce petrecere privată la Monaco şi-a declarat că-i româncă. Am întrebat persoana dacă ştie sau măcar a auzit despre performanţele olimpicilor internaţionali de anul asta. S-a lăsat tăcere.

Azi e vreme mohorâtă, oamenii de pe stradă la fel de înfriguraţi şi încruntaţi. Au dispărut steagurile de pe stâlpi. Fasolea cu ciolan rămasă de ieri e acum sleită, are gust de leşie.

De Ziua Naţională am văzut cel mai patriot dintre patrioţi: o maşină cu numere de Bulgaria fâlfâia victorios 2 steaguri.
În rest, eu aştept Ziua Naţională de la anul. Până atunci sănătate să fie!

O povestioară în loc de încheiere:
De 60 de ani un bătrân merge zilnic la Zidul Plângerii din Ierusalim. Despre acest bătrân aude şi un reporter CNN şi  decide să-i ia un interviu. Ajunge el la Zid şi află care este bătrânul.
După 45 de minute bătrânul îşi termină rugăciunea şi reporterul îl abordează:
– Scuzaţi-mă, sunt reporter CNN şi mă numesc John Smith. Dvs. cum vă numiţi?
– Moritz Fishbein.
– De când veniţi la Zidul Plângerii?
– Aproximativ de 60 de ani.
– De 60 de ani ! Şi pentru ce vă rugaţi?
– Mă rog ca evreii, creştinii şi musulmanii să trăiască în pace. Mă rog să nu mai fie războaie şi să dispară ura dintre oameni. Mă rog să nu mai fie foamete nicăieri în lume.
– Şi ce simţiţi după 60 de ani?
– Parcă aş vorbi la pereţi…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

(20) (19) (15) (14) (13) (10) (10) (6) (6) (6) (6) (5) (5) (4) (4) (4) (4) (4) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (3) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (2) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1) (1)