Îmi place să privesc și să interpretez oamenii pe lângă care trec; de multe ori încerc să mă pun în papucii lor și mă întreb ce probleme au (atunci când îi văd încruntați), ce-i face fericiți (când îi văd zâmbind), la ce se gândesc (când le văd privirea pierdută). În metrou, așteptând la vreun ghișeu […]

Merg uneori la un restaurant de cartier: muzică bună și în surdină, mâncare și băutură de calitate, prietenoase la preț. Îmi place să aleg o masă retrasă de unde să privesc fără să fiu privită, să-i „cercetez” pe cei din jur. De multe ori mă uit la oameni și mă întreb ce probleme au, ce gânduri

Ma tot loveste in cap teoria conform careia nimic nu este intamplator. Cred in ea pana la un punct: daca toate cate mi se intampla au un motiv ascuns si sunt o lectie de viata, o sa-mi crape creieri cautand mereu semnele si simbolurile ascunse. Chiar nu vreau sa cred ca intamplarile din viata mea

Primesc in cutia postala de toate pentru toti: pliante de la primarie, cu informatii pretioase despre aleea sahistilor pensionari (nu contează ca tot cartierul e plin de gunoaie si caini agresivi, pot sa uit chibitand jucatorii octogenari), reduceri soc la aparate de tuns iarba (am nevoie, stau la etajul 5), carticele pioase despre cum sa-l descopar

„Neamurile si vecinii sunt dati de Dumnezeu, prietenii ti-i alegi singur.” Detest expresia asta, cu siguranta iscata din multa durere si dezamagire. Din pacate, langa ea si legata de ea, mai este una: „Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur.” M-am intrebat de multe ori, dincolo de explicatii savante, de reguli si impresii, daca

N-am vocatie de amanta si nici pentru adulter. Desi imi repet obsesiv- compulsiv ca pentru un pahar cu lapte nu trebuie musai sa cumpar vaca, traiesc cu nostalgia cazii cu rufe la inmuiat, a ligheanului cu sarmale la cuptor si-a mirosului de cozonac din ziua de Craciun. A grijii “nu manca aia ca nu-i proaspata”,