Poiana lu’ Iocan
Discutii pe teme politice si sociale
La spargerea unei bănci, participă doi spărgători. Primul strigă: „Nu mişcă nimeni! Țineţi cont: banii sunt ai altora, viaţa este a voastră.” Toată lumea din bancă s-a întins pe podea, în linişte.
Asta se numeşte „Schimbarea Modului de Gândire – Schimbarea modului convențional de gândire”.
O tipă se întinde provocator pe masa din faţa ei, încercînd să atragă atenţia. Spărgătorul i se adresează: „Vă rugăm să fiți civilizată! Acesta este un jaf, nu un viol!”
Asta se numeşte „Profesionalism – Concentrează-te doar pe ceea ce ştii să faci”. Mai mult
Să fii singur(ă) poate fi apăsător dar categoric nu-i cea mai rea chestie care ţi se poate întâmpla. După caz, sunt zile mai bune şi zile mai rele.
Sănătoşi să fim, că în rest cum vin, aşa se duc.
Luaţi cu treburi şi una-alta, zilele curg, vine weekend-ul şi, avem un pic de timp liber şi, de cele mai multe ori, apare sâcâitoarea întrebare: “ce fac?”
Mai exact prin Bucureşti, locul unde cică se dă ora exactă.
Personal am mari rezerve, dar, după o scurtă vâjâială prin Centrul Vechi şi analizând figurile arborate, o să vedeţi că mare parte dintre participanţi deţin cel puţin secretul lui Polichinelle.
Repetăm aceeaşi greşeală până învăţăm ceva din ea. Conjunctură verificată şi răsverificată dar atâta timp cât mă afectează doar pe mine este problema mea.
Situaţia se schimbă când prin greşelile mele- aleatorii sau repetitive- fac rău celor din jurul meu, fie că este familia mea sau cercul de cunoscuţi sau subalternii sau cetăţenii ţării.
Plătim indiferenţa şi lipsa de reacţie din ce în ce mai grav şi încă n-am atins vârful aisbergului. Mai mult
În Grecia antică mesele pe care se servea mâncarea erau frecate cu frunze de mentă, pentru răcoare și miros plăcut.
Fanarioții au adus și la noi obiceiul în secolul XVIII, familiile înstărite din București și din Tulcea adoptând la iuțeală acest tabiet de bon ton.
Ani buni am lucrat in multinationale. Salariul bun era suficient de motivant cat sa trec peste celelalte dezavantaje, dar nu m-am adaptat niciodata spiritului de gasca corporatista.
Nu mi-am gasit locul in bisericute create ad-hoc sau mai vechi, am avut simpatii si antipatii pe fata, ceea ce nu se face intr-un mediu cu mofturi de „creme a la creme„. Mai mult